Sunt filme compuse din fragmente grele, asamblate prost, care nu iti dau de gandit si sunt filme dificile, care iti procura o informatie simpla, dar ambalata misterios, tocmai pentru a iti complica bunul simt si a te face sa storci singur adevarul. Noi, cu existentele noastre, unde exact ne incadram?

Despre ce cautam cu prea multa disperare cu totii si despre ceea ce stim ca ne asteapta undeva, candva, ne spune o fetita animata, deloc draguta, dar atat de normala. Sunt fete fara chip, dureri fara nume, locuri fara identitate, intamplari cu sens pierdute in neintelegeri.... Chichiro gaseste nume, persoane si convingeri unde nu spera sa primeasca decat reavointa. Hotararea ei de a primi ce i se pare firesc este prea puternica pentru a face rabat. Ea creste constientizand responsabilitatea menirii pe care trebuie sa o dibuiasca, fara sa stie ca predestinarea este mai aproape decat crede...
Intr-un vartej deloc tumultuos, speranta care ne ucide zilnic este simpla: unde ne aflam? Unde sunt dispersate particulele de atomi si celule care reunesc spiritele pereche? Absolutul e o incercare cruciala: nu ai dreptul sa spui ca nu exista ce cauti, pentru ca mereu te nasti in sfera-ti genetica predestinata. Informatia ta umana te va conduce unde trebuie sa ajungi si iti va oferi scapari, vise noi care sa le inlocuiasca pe cele destramate, senzatii scrijelitoare pe tot parcursul neuronilor tai anatomic fini, atat de incercati si parca nu destul.
Daca Chichiro a gasit, inseamna ca undeva absolutul a inregistrat o victorie. Poate ca nu suntem naivi daca speram ca fericire totala, departe de orice continut material, CHIAR exista.
Spirited Away a castigat in 2001 premiul Oscar pentru cea mai buna animatie. Un singur sfat: a nu se viziona decat cu senzorii larg deschisi. Este acel tip de experiment care ori te trezeste definitiv, ori te uita in nepasare pentru totdeauna.