Croissant de Paris este un bistro cochet din centrul Bucurestiului, cu parfum francez de croasante si cafea cu lapte si ceva din atitudinea boema a Parisului anilor '60.

Posterele alb-negru de pe pereti, ce par decupate parca dintr-un film gen nouvelle vague, tonurile calde de maro si visiniu, fetele de masa cadrilate cu rosu si alb si vocea lui Edith Piaf - toate compun o atmosfera calda si prietenoasa care te face sa te simti undeva in inima Cartierului latin, unde ai putea sa fii vecin de masa chiar cu Alain de Boutton.

La Croissant de Paris toate produsele sunt cu specific frantuzesc, gatite dupa retete autentice. Pateuri, baghete, croasante, briose, felurite tipuri de branza, vinuri bune si tot ce are mai delicios Parisul. Desi traditia franceza a retetelor a suferit oarecare modificari, bucatarii nu au facut compromisuri la capitolul calitate. Atat in bistro cat si in laboratorul de alaturi, totul se prepara cu cele mai proaspete si mai savuroase ingrediente.

Daca esti o persoana matinala, atunci poti merge la Croissant de Paris si savura un mic dejun delicios, desigur, cu specific frantuzesc. Localul se deschide zilnic la 7 dimineata si ii astepata pe toti cei care vor sa inceapa ziua à la franacaise.

„Le Petit Dejeuner Francais” include ”pain beurre, pain chocolat, marmelade ou miel, un boisson chaude, jus de fruit et une verre d’eau”, adica mai pe romaneste, un croasant cu unt, unul cu ciocolata, gem sau miere, o bautura calda, suc de fructe si un pahar de apa.

Duminica dimineata este cel mai aglomerat aici. Romani indragostiti de Franta, francezi, toti se regasesc aici, printre ritmuri de acordeon, pentru a se destinde sau pentru a se situa pentru c~teva momente intr-un veritabil Mic Paris.

Ca orice bistro de pe malurile Senei si Croissant de Paris este un refugiu pentru boemi si artisti. Studenti, poeti, actori, pictori, toti isi aduc contributia la o atmosfera vesela de bistro din Parisul de altadata.
Croasantele si cafeaua de la Croissant de Paris merg parc mai bine cu o carte cum e „Parisul nu are sfarsit” de Enrique Vila Matas si o melodie cum e „Black trombone” a lui Serge Gainsbourg.