Citesc o carte seducatoare, pe care mi-am cumparat-o pentru ca mi-a amintit de un film pe care ma bucur ca nu l-am “reintalnit”; o singura vizionare a fost perfecta si suficienta (vb. despre Bye Bye Blackbird, unde in povestea unui “zburator” contemporan, puteti vedea unde si-a transferat inzecit talentul Charlie Chaplin - la fiul sau!).
Cand eram mica imi era teama de clovni. Atatea fetze ale acelorasi personaje necesitau mult prea multe explicatii. Si precum imi spunea un prieten “that age is given by how you deal with your fears”, am incercat, in ultimii ani, sa ma las invaluita de misterul acestor “actori”. Ei bine, pana la Shalimar - The Clown, cartea cu pricina, nu cred ca parerile mele s-au concretizat intr-o directie precisa in ceea ce priveste acest subiect. Sigur, un roman care se naste din gandirea unui om precum Salman Rushdie (scriitor condamnat la moarte in Islam printr-o fatwa citita de ayatolahul Khomeini, pentru ca a ponegrit lumea musulmana in “Versetele Satanice”) nu poate decat sa te socheze. Dansatoarea hindusa Boonyi Kaul si iubitului ei Noman Sher Noman, cunoscut ca Shalimar clovnul se casatoresc. Boonyi este sedusa de ambasadorul american in India, Max Ophuls, si isi paraseste sotul, fiind la rindul ei abandonata si dezonorata atunci cind legatura extraconjugala a ambasadorului nu mai poate fi tinuta secreta. Din acrobat si dansator pe fringhie, Shalimar devine un temut terorist international. Departe de a se desfasura intr-un context profund religios, cartea vorbeste despre un tip de iubire pe care nu ne este dat sa il cunoastem. Cand crezi ca renunti la rau pentru mai bine si ajungi la un rau spiritual mai profound decat orice calamitate, in loc sa disperi si sa fugi, iti asumi responsabilitatea propriei decizii eronate. Nu stiu daca Boonyi face asta, dar va recomand cartea ca sa aflati voi insiva. Ceea ce cred ca reuseste sa transmita cartea (pana unde am citit-o!) este ca orice relatie isi poate rezolva neajunsurile daca orgoliile si principiile patentate de societate sunt lasate la o parte.

Labels: #Arts, #Urban Culture