De ce sunt importante maselele de minte...

Cat ar conta daca vecinii tai ar fi din Bangladesh, Israel sau Jamaica? Crezi ca te-ai descurca daca o adunatura de descreierati, fiecare cu tipologia sa puternica de Dumnezeu ar locui pe strada ta? Cam cum ar suna o poveste reunind destinele unor asemenea oameni?

Zadie Smith scrie pentru prima oara in viata sa de romancier o carte care iti taie rasuflarea. Nu pentru ca este produsul cinismului ei sau pentru ca are subiecti multirasiali, cat pentru ca este rationala.

Vorbeste despre secretele pe care cu totii le avem, fie ca dorim sa le dezvaluim sau nu. Ingredientele acestui „delight” sunt familia Iqbal, familia Jones si familia Chalfen. Nu poti sa iti dai seama in care dintre aceste trei medii se da cea mai crunta batalie pentru supravietuire si afirmare, cum nu poti sa determini nici care dintre cele trei neamuri iti este mai simpatic.

Cu o pereche de gemeni despartiti, Millat si Magid, o casnicie ratata si un amoc pe toata cultura britanica- Alsana si Samad Miah Iqbal pare de departe a fi adunatura cea mai pestrita. La o a doua privire constati ca familia Jones este compusa dintr-un englezoi decrepit dar amuzant, Archie, si o jamaicana care a fost crescuta in spiritul martorilor lui Iehova, Clara Bowden. Deci te indrebi, oare or fi ei mai smintiti? Nu lua nici o decizie pana nu faci cunostinta cu Chalfenii, trei israeliti (inconstient) crestini pana la ultimul neuron, care nu doresc decat sa se faca auziti si sa lanseze o salvare numita pompos Soarecele Viitorului.

Mai multe nu vreau sa spun pentru ca stric farmecul acestui scriituri fara cusur. Stiu doar ca sentimentul pe care l-am avut cand am aflat ca s-a tradus acest roman si la noi a fost unul de nemarginita bucurie. Poate e tarziu sa spun asta (sau poate devreme), dar sper ca 2007 o sa ne mai deschida un pic viziunile de tot felul.

Iar „Dinti Albi” este un inceput perfect pentru un trip mai high decat orice experienta ai avut pana acum.

p.s. Cand va prindeti unde bate metafora din titlu, lasati-i un mesaj lui Matei. I’d be curious to know where your minds went...